de mentă

… doar o pagină dementă

Viermele şi ciumpalacul

Viermele şi ciumpalacul

După ani de suferinţă
Şi cu frica strânsă-n oase,
Viermele şi ciumpalacu’
Au scos capul de prin case
Profitând că mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A făcut iarăşi o gafă,
Dând cu bâta în salvare.
Şi-ntr-o seară friguroasă,
Plini de ură şi de draci,
Au ieşit să protesteze
Mii de viermi şi ciumpalaci.
De atunci, din seara-ceea,
Cu steagul şi cu talanga,
Viermii şi cu ciumpalacii
Nu cedează, o ţin langa.
Opoziţia exultă,
Furioasă ca un leu,
Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.
La Guvern, vreo patru zile,
O tăcere de mormânt,
Stau ascunşi pe sub birouri
Şi nu scot nici un cuvânt.
Când văzu că bolovanii
Şi cu focul s-au oprit,
Ăla-micu-nvinse frica
Şi s-a pus pe turuit:
– Fraţilor, iubiţilor,
Viermilor şi ciumpalaci,
Dacă nu mai protestaţi
Vă dăm circ, vă dăm colaci!
Şi dacă ne înţelegem,
Eu degrabă am plecat
Să duc doleanţa voastră
Prea-nţeleptului pirat!
Văzând cum mai bate câmpii,
Mai mulţi viermi şi ciumpalaci
I-au urat zile puţine
Şi l-au dat la mii de draci.
N-apucă să mai vorbească,
De frică, tăcu chitic;
Cum ţipau toţi ciumpalacii,
Se făcuse şi mai mic.
După toată tevatura,
Sunt şi unii care râd:
La butoiul plin cu miere,
Cică, ei ar fi la rând!
Iar la Cotroceni, lumina
Pâlpâie ca lumânarea,
La ferestre, cucuvaia,
Ţipă: – Vreau şi eu schimbarea!
Doar piratul plânge-ntruna
Şi dă iama prin pahare
Wischi-ul tare-i ţine trena
Când la cap, când la picioare.
Supărat nevoie mare,
Fiind învins fără apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decât un miel.
Asta este soarta celor
Ce se cred etern Cârmaci:
Câteodată, ajung “hrană”
Pentru viermi şi ciumpalaci!
Şi măcar de-ar înţelege
Că Puterea dă de Dracul
Când îşi dau frăţeşte mâna
Viermele şi Ciumpalacul!